Medicina Cuantica

 PARTEA I

     In aproape toate domeniile de activitate exista si creste  un ocean de informatii si notiuni pe care chiar si cei mai instruiti si eruditi specialisti ai unui sector, cu greu pot sa le cuprinda si sa le stapaneasca. Aproape  toate mecanismele si conceptele medicale a caror intelegere necesita o pregatire si o cunoastere a fizicii si matematicii care stau la baza tehnologiilor contemporane, medicii le-au ingramadit fara nici un discernamant in capitolul medicina cuantica. Atitudinea fata de acest capitol imparte lumea medicala in doua categorii.

     O categorie este a celor putini la numar care incearca sa integreze in actul medical cate ceva din noile tehnologii si alta constituita de imensa majoritate care o blameaza osciland intre pareri de genul sarlatanie sau placebo si au grija in ambele variante  sa sugereze ca exista intr-o abordare cuantica si ceva malefic si/sau paranormal cu un efect nociv si patologic pentru pacient. Astfel s-a ajuns la o situatie ciudata, aparent paradoxala in care aproape orice dispozitiv terapeutic cu o tehnologie care trece de granita conventionala a electromagnetismului este construit de persoane pentru care medicina este cel mult un hobby. Aceasta realitate este in mare masura fireasca, dar nefiresc este faptul ca imensa majoritate a dispozitivelor si aparatelor de acest gen sunt utilizate in practica terapeutica de persoane care nu au nici o legatura cu o pregatire medicala coerenta, mai mult considera scoala medicala o pierdere de timp.
     Exista mai multe motive care justifica si intretin aceasta situatie. Printre acestea putem enumera: absenta din pregatirea medicala a tot ce inseamna fizica nonlineara si conectiva si depersonalizarea actului medical prin eroarea de multe ori penala numita medicina pe dovezi. Este evident ca nici un strungar, nici un croitor,  nu vor fi performanti cat timp nu cunosc principiile de functionare ale dispozitivelor utilizate, mai mult vor refuza sa utilizeze aparatura de ultima generatie pentru simplul motiv ca neintelegand cum functioneaza nu au incredere in ea si fiecare stie ca daca n-ai incredere ca stii sa folosesti ciocanul destinatia acestuia e degetul si cu totul intamplator cuiul. Cat despre medicina pe dovezi poate ca ar fi bine ca fiecare sa se intrebe unde e nevoie de dovezi si este evident ca de obicei la tribunal. Dar cine populeaza si intretin tribunalele, nu cumva infractorii? In concluzie, ori medicina pe dovezi ori medicina pe infractiuni este acelasi lucru. Probabil ca personalul sanitar va sustine ca tribunal inseamna si judecatori, avocati, procurori, grefieri si uita o expresie veche “cine spune ala e” si o povata consacrata biblic, dar de fapt prezenta in cultura oricarei comunitati care isi aduce aminte de stramosi si anume “sa arunce cu pietre doar cei fara pata”. Daca ne amintim ca fiecare om are o amprenta unica, un iris unic, o voce unica, etc. vom accepta unicitatea fiecarei fiinte umane. Poate ca in toate spatiile destinate activitatii medicale si terapeutice cat si in cele destinate activitatilor conexe ar fi bine sa fie scris pe pereti, pe tavan, pe podea, pe usi si pe ferestre ceva care sa reaminteasca permanent ca trateaza omul bolnav, nu boala omului. Astfel incat unul din principiile fundamentale ale naturii si universului, cel al unicitatii, sa nu mai fie incalcat vreodata prin actele medicale si terapeutice.

Articol scris de

Dr O.M.