Suplimente naturiste, suplimente alimentare

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Cancerul la san

Cancerul de sân

Cancerul devine o prezenţă tot mai inconfortabilă a lumii moderne, în ciuda eforturilor medicinii de a limita sau chiar „eradica” boala. Imaginaţi-vă celula canceroasă ca pe un om care a lucrat  în slujba naturii, protejând-o, îngrijind-o, etc., iar la un moment dat, refuză s-o mai facă şi începe să lucreze împotriva naturii. Ba mai mult îşi creşte şi copiii în acest fel, copii care la rândul lor cresc alţi copii (este o lume cu o proliferare rapidă şi fără avorturi). După o anumită perioadă natura  începe să-şi cunoască declinul şi, dacă nu-şi elimină „revoltaţii”, riscă să se dezintegreze. Dincolo de eliminare natura trebuie să scoată la lumină cauza revoltei, cu atât mai mult, cu cât aceştia se pot împrăştia şi în alte zone ale universului natural (respectiv organismul uman), dar pentru asta trebuie o bună cunoaştere în primul rând al propriului univers. E adevărat că, lăsând alegoria la o parte, natura îşi are propriile metode de regenerare care o face să-i supravieţuiască omului, dar omul, deşi nu are la dispoziţie eternitatea naturii, uită că-i asemănător acesteia şi, spre deosebire de natură,  ignoră uneori avertismentele propriului organism.

Unul dintre cele mai răspândite cancere (mai ales în rândul femeilor) este cel de sân. Un cancer cu o rată de mortalitate destul de crescută şi cu o capacitate de transfer pe cale ereditară foarte de ridicată, faţă de alte tipuri de cancere.

Configuraţia sânului.

Sânii sunt glande mamare care se găsesc în pielea regiunii pectorale a toracelui. În exterior, pe mijlocul feţei convexe prezintă o proeminenţă aproximativ cilindrică numită mamelon şi pe a cărei suprafaţă se află cca. 20-25 de orificii numite pori galactofori.  În jurul mamelonului există o zonă circulară, mai închisă decât pielea, denumită areolă.  În interior se află un corp glandular mamar, înfăşurat într-o pătură adipoasă  destul de groasă, alcătuit din 20-25  lobi glandulari, fiecare lobul este alcătuit din lobuli, care sunt la rândul lor formaţi din acini glandulari (producătorii lactaţiei) care se deschid într-un canal intralobular. Câteva dintre acestea se unesc într-un canal interlobular care părăseşte lobulul formând canalul galactofor. Configuraţia sânului la femeie este puţin diferită de cea a bărbatului.

Ce este cancerul de sân?

Ca orice ţesut şi cel al glandei mamare este alcătuit din mai multe celule, legate între ele. Acestea participă la activitatea ţesutului respectiv. Ele îşi au propriul lor ciclu de viaţă (creştere, dividere şi moarte celulară) şi sunt înlocuite prin procesul de diviziune celulară[1], care ajută la regenerarea ţesutului. Atunci când există celule care se dezvoltă necontrolat, multiplicându-se la nesfârşit şi „uitând să mai moară”, bineînţeles fiind influenţate de anumiţi agenţi favorizanţi (modificări genetice, substanţe carcinogene, etc.), aceste celule devin celule tumorale, maligne sau benigne. În cazul dezvoltării cancerului celulele se malignizează ajungând să  invadeze şi ţesuturile sănătoase.

Factori de risc.

Cauzele bănuite a fi responsabile de apariţia bolii, căci o etiologie certă nu este încă găsită, sunt cele genetice, fie ele ereditare sau nu. Prin urmare, medicina prezintă o serie de  factori de risc în apariţia şi dezvoltarea acestei afecţiuni:

–        Genul: ponderea persoanelor de gen feminin bolnave este mai mare decât cea a persoanelor de sex masculin;

–        Vârsta: femeile peste 40-45  de ani au o predispoziţie mai mare la a dezvolta un cancer mamar decât cele de 30-35 de ani;

–        Antecedente personale de cancer mamar (riscul de apariţie a bolii este mai mare la persoanele care au avut în familie o fiică, mamă sau soră cu această afecţiune, mai ales dacă s-a manifestat bilateral) sau endometrial;

–        Menarhă precoce(sub 12 ani) sau tardivă (după 17 ani);

–        Menopauză târzie (după 50 de ani);

–        Femeile care nasc prima dată la o vârstă mai mică de 30 de ani sunt mai puţin expuse decât cele care dau naştere pentru prima dată după această vârstă. La fel de expuse sunt cele care nu au născut niciodată;

–        Afecţiunile mamare benigne (dovedite doar în cazul papilomatozei multiple) sau dacă sunt însoţite de hiperplazie (acesta din urmă tip prezintă un risc moderat de cancer mamar);

–        Expunerea la radiaţii a femeilor sub 35 de ani(manifestarea bolii are loc după o perioadă de latenţă de 10-15 ani): multe procese de radiografiere pulmonară în timpul monitorizării unui TBC pulmonar;

–        Obezitatea corelată cu perioada postmenopauză (sau cu vârsta de peste 50 de ani) este şi ea un factor de risc prin mărirea concentraţiei de estrogen liber  (grăsimea este un depozitar de hormoni, printre care şi estrogenul);

–        Consumul excesiv de alcool;

–        Fumatul pasiv, mai ales o astfel de expunere în copilărie şi în adolescenţă când ţesutul mamar este sensibil la carcinogenele chimice.

  1.  

Apariţia unui nodul, de obicei nedureros, la nivelul sânului este un prim simptom prezentat în 70% dintre cazuri. Uneori scurgeri din mamelon, retracţia mamelonului, dureri mamare, eritemul, diminuarea sau creşterea volumului sânului sunt şi ele simptome  acuzate de paciente. În cazul unei faze evolutive avansate, retracţia mamelonului, prezenţa unei tumoare  dură cu margini neprecise, aderentă la piele care capătă aspect de coajă de portocală şi ganglioni axilari măriţi în volum sunt semnale deloc de neglijat. Foarte rar un prim simptom poate fi o tumoare axilară ori tumefierea unui braţ. Uneori simptomele sunt însoţite de dureri osoase la nivelul coloanei vertebrale, scăderea ponderală şi icter, dar aceste asocieri sunt de obicei fazei tardive.

Nu toţi nodulii  sunt de tip malign, ei pot fi benigni, de asemenea nici inflamarea ganglionilor axilari nu sunt de fiecare dată un semn al cancerului mamar, dar pot reprezenta un punct de reper pentru o altă afecţiune.

Tipuri histologice[2] de cancer mamar.

Cancerul mamar poate fi clasificat în funcţie de locul apariţiei (se dezvoltă în general fie din epiteliul ductelor[3] mari sau intermediare – carcinom ductal – , fie din epiteliul ductelor terminale ale lobulilor – carcinom lobular), dar şi de extinderea acestuia în afara canalului sau zonei în care s-a dezvoltat. O clasificare simplificată ar fi următoarea:

1)      Cancerul mamar neinvaziv sau in situ,  limitat de membrana bazală a ductelor şi cu  proprietatea, „benefică” pentru pacient să spunem, de a nu se extinde.  Cele două forme, des întâlnite, de cancer neinvaziv sunt:

  • Carcinomul ductal in situ este o formă preinvazivă  a cancerului mamar. Proliferarea ţesuturilor epiteliale maligne se limitează la zona ductului,   fără invazia ţesuturilor alăturate;
  • Carcinomul lobular in situ este o leziune precancerosă, care reprezintă de fapt un factor asociat dezvoltării unui cancer invaziv (cel puţin 20% din cazuri).

2)      Cancerul mamar invaziv se poate extinde nu doar la ţesuturile adiacente, ci şi în afara sânului (ceea ce nu înseamnă că e un efect obligatoriu). În cadrul acestui tip întâlnim:

  • Cancerul lobular invaziv (prezent la 10% din cazuri)  se poate extinde sau apărea bilateral. Este un tip de cancer care penetrează peretele lobului şi începe să invadeze ţesuturile adiacente, putând ajunge, uneori,  până la ganglionii limfatici şi de aici la alte zone ale corpului. Din cauza dezvoltării sale infiltrative care nu face mase tumorale, acest tip este greu de diagnosticat.
  • Carcinomul ductal invaziv (sau infiltrativ) este unul dintre cele mai întâlnite tipuri de cancer mamar (80-90% din cazuri). În dezvoltarea sa acesta penetrează peretele conductei de lapte şi invadează ţesuturile alăturate. Există câteva subtipuri de cancer ductal invaziv:

ü  Carcinomul tubular se manifestă sub forma unei mase tumorale mici (1 cm sau chiar mai puţin) alcătuită din structuri sub formă de tub, numite tubuli. Este considerat un tip de cancer, deşi invaziv, mai puţin agresiv.

ü  Carcinomul mucinos sau coloid este o formă rară de cancer (2-4%). Structural  tumora prezintă  nişte celule anormale care „plutesc” în bazine de mucin, a cărui substanţă principală este mucusul (multe celule canceroase mamare produc mucus). Practic acest mucin înconjoară celulele canceroase mamare.

ü  Carcinomul medular apare la aprox. 2-8% din cazuri, afectând în general femei cu vârste cuprinse între 40-45 de ani, dar un procent de 10%,  din cel mai sus amintit, îl reprezintă femeile sub 35 de ani. Tumoarea este simţită ca o formaţiune mobilă, dureroasă, cu un ritm alert de creştere, având formă lobulară sau ovulară, iar invazia o realizează mai mult prin împingerea ţesuturilor adiacente decât prin infiltrare.

ü  Carcinomul papilar este caracterizat de tumoarea moale, friabilă, situată imediat submamelonar şi se dezvoltă în interiorul unei structuri chistice cu un conţinut hemoragic.

ü  Carcinomul cibriform în care celulele canceroase invadează ţesutul conjunctiv al sânului. În secţiune tumora are aspectul unui caşcaval elveţian datorită găurilor existente între celulele canceroase din interiorul carcinomului. Acest tip de carcinom are un grad redus de agresivitate.

3)      Alte tipuri de cancer mamar:

  • Boala Paget a sânului reprezintă 1% din totalul cancerelor mamare.  Este situată la nivelul mamelonului, ductele epiteliale mamelonare fiind cele infiltrate, însă de cele mai multe ori palparea nu dezvăluie prezenţa vreunei formaţiuni tumorale. Leziunea de bază este un carcinom ductal in situ sau invaziv, cancerul afectând întâi ductele mamelonului şi apoi se extinde către suprafaţă şi către areolă. Pruritul sau senzaţia de arsură la nivelul mamelonului se numără de obicei printre primele simptome. Prezenţa unei ulceraţii superficiale sau a unei eroziuni, la nivelul mamelonului, ca manifestare  a bolii,  poate fi uneori interpretată drept simptomul unei dermatite sau chiar a unei infecţii bacteriene.  Leziunea poate fi acoperită de scuame şi cruste care se refac rapid după îndepărtare. Uneori pot apărea mâncărimi sau senzaţii de arsură în dreptul zonei afectate, iar mai târziu în evoluţia bolii se poate observa retracţia mamelonului şi scurgeri de culoare roşie  (sângerări) sau galbenă.  
  • Carcinomul inflamator este una dintre formele rare, dar foarte agresive de cancer mamar. Dezvoltarea tumorii  se face într-un ritm accelerat şi este însoţită de durere, difuz delimitată la palpare (tumora infiltrează difuz întregul sân) şi inflamaţie. Pielea de deasupra devine eritematoasă şi caldă.  Este un cancer care evoluează foarte repede cu dezvoltare de metastaze precoce şi diseminate.
  • Cancerul mamar apărut în cursul sarcinii sau al alăptării constituie un procent de numai 1-2 % din totalul cancerelor mamare şi este destul de greu de diagnosticat din cauza interpretării greşite a modificărilor inflamatorii.
  • Tumorile Phyllodes ale sânului au tendinţa de a se dezvolta rapid, dar rareori ajung să se răspândească în afara sânului. Denumirea[4] lor  vine de la distribuţia celulelor tumorale în formă de frunză. Nu toate tumorile phyllodes sunt maligne, de altfel cele mai  multe sunt benigne, dar ritmul de dezvoltare necesită de multe ori intervenţia chirurgicală.

                                                    

 

Stadiile cancerului mamar.

În funcţie de dimensiunea cancerului, de tipul acestuia şi de extinderea lui există IV stadii evolutive ale acestuia, pentru a putea fi creat tratamentul potrivit.   Această catalogare ajută medicul să stabilească pe baza analizelor de laborator ce tratament să recomande.

Stadiul 0 este caracterizat de cancerele non-invazive (carcinomul in situ şi boala Paget fără tumoare adiacentă), drept urmare, nu există invazie la nivelul ganglionilor limfatici regionali sau metastaze la distanţă.

Stadiul I în care  tumora este  de maxim 2 cm, fără a fi invadat ganglionii limfatici la nivel regional şi fără metastaze la distanţă.

Stadiul II. În acest stadiu tumora poate avea diferite dimensiuni, pot fi sau nu invadaţi ganglionii regionali, fără însă a avea  metastaze la distanţă, de aceea acest stadiu este împărţit la rândul său în alte două subtipuri:

  • IIA în care tipurile de tumoră pot fi de trei feluri:

ü  Tumoare primară neevidenţiată, fără metastaze la distanţă, prezenţa invaziei ganglionilor axilari homolaterali (pe aceeaşi parte), cu mobilitate păstrată;

ü  Tumoare cu diametrul de maxim 2cm, invazia ganglionilor (similară celei mai sus amintite), fără metastaze la distanţă;

ü  Tumoare cu cel mai mare diametru de maxim 2-5 cm, fără invazie ganglionară, fără metastaze la distanţă;

  • IIB cu alte două subtipuri:

ü  Tumoare cu cel mai mare diametru de maxim 2-5 cm, prezenţa invaziei ganglionilor axilari homolaterali, fără metastaze;

ü  Tumoare cu diametrul maxim mai mare de 5 cm, fără invazie ganglionară, fără metastaze la distanţă

Stadiul III fără metastaze la distanţă, dar cu invazia ganglionilor limfatici. Pentru că şi în acest stadiu evolutiv tumora diferă în mărime la fel ca şi tipul de invazie ganglionară, stadiul III este împărţit în alte două subtipuri:

ü  IIIA în care tumora poate fi neevidenţiată, cu diametrul de maxim 2 cm, între 2-5 cm, cu invazia ganglionilor limfatici axilari homolaterali, aderenţi unul la celălalt sau la alte structuri; sau tumoare cu diametrul (cel mai mare) care depăşeşte 5 cm, invazia ganglionară putând fi cu mobilitate păstrată sau cu aderenţe;

ü   IIIB cu tumoare de orice dimensiune cu extensie directă la peretele toracic sau la tegument, fără metastaze la distanţă, cu invazia ganglionilor limfatici regionali cu sau fără aderenţe; sau cancerul poate avea orice dimensiune, s-a extins şi la peretele toracic sau la tegument, iar ganglionii limfatici mamari interni homolaterali sunt la rândul lor afectaţi;

Stadiul IV.  În această fază cancerul este avansat, apar metastaze la distanţă cuprinzând şi alte organe ale corpului, ganglionii limfatici afectaţi pot deveni aderenţi unii la ceilalţi sau la alte structuri, iar tumora poate fi mai mare de 5cm cu extensie directă la peretele toracic sau la tegument.

 

Diseminarea cancerului mamar, care în funcţie de zona afectată invazia poate fi locală, regională sau la distanţă.

Metastaza este caracterizată de deplasarea celulelor maligne (canceroase) din tumora primară, dezvoltată în sân în cazul nostru, către alte regiuni sau organe, dezvoltând acolo o altă tumoare, numită metastază (deci metastaza este un fel de pui al tumorii mamă, care-şi începe propria viaţă în alt organ). Căile folosite de celulele maligne pentru diseminare (împrăştiere) sunt: cea limfatică sau cea a sistemului circulator. Ganglionii limfatici sunt structuri, în forma de „bob de fasole”, situate pe traseul vaselor limfatice, cu rol de filtrare şi apărare a organismului. Aceştia sunt situaţi în mai multe zone ale organismului. Cele mai multe vase limfatice de la nivelul sânului sunt conectate la ganglionii limfatici axilari, supraclaviculari sau sub stern. În cazul în care celulele canceroase au ajuns la ganglionii limfatici riscul de  metastazare creşte.  Zonele afectate de metastaze pot fi în apropierea sânului (metastazare regională) sau în alte regiuni ale organismului (metastazare le distanţă).

Metastazarea regională este reprezentată de diseminarea celulelor maligne la nivelul ganglionar:

–        axilar (gravitatea în acest caz depinde de nivelurile axilare prinse, de dimensiunea lor – micrometastaze sau metastaze masive – şi numărul ganglionilor pozitivi);

–        mamar intern (există rar în absenţa  metastazelor ganglionar axilare şi apar mai ales în tumorile situate în cadranele interne şi zona periareolară);

–        şi supraclavicular (invazia acestora are loc de obicei după afectarea ganglionilor axilari şi mamari intern).

Metastazarea la distanţă

–        Metastaza osoasă, este cea mai frecventă complicaţie a cancerului la sân şi  este de obicei localizată la nivelul scheletului axial ( scheletul central al corpului: cutia craniană, coloana vertebrală, scheletul toracic) cu risc crescut de fracturare a oaselor cauzat de tumora care invadează şi fragilizează osul. În cazul în care un bolnav de cancer (care are cunoştinţă de maladia sa) simte dureri persistente lombare sau de membre, fără o cauză evidentă (o activitate care să fi solicitat mai mult structura osoasă),   acesta ar trebui să consulte medicul de specialitate.

–        În cazul metastazelor pulmonare diseminarea are loc şi pe cale limfatică şi pe cea hematogenă. Oboseală, dificultatea de a respira normal, scădere în greutate, durere subclaviculară, submamelonară, durere  care coboară la nivelul braţului sunt simptome ale diseminării la nivel pulmonar.

–        Întâlnite în aproape toate cazurile de malignitate (mai puţin în cele cerebrale), metastazele hepatice pot fi metacrone (apar ulterior diagnosticării sau tratării tumorii mamare) sau sincrone (apar concomitent cu apariţia tumorii). De obicei asimptomatică, metastaza hepatică, se poate manifesta prin îngălbenirea pielii, oboseală extremă, scădere în greutate şi durere în partea abdominală superioară dreaptă.

–        Mai rar întâlnită, metastaza  cerebrală este deseori asociată unei metastaze hepatice sau pulmonare. Confuzie, pierderea memoriei,  probleme vizuale, cefalee (metastaze cerebrale) tulburări motorii sau foarte rar paralizii de nervi cranieni sunt simptome ale diseminării cancerului mamar la nivel cerebral.

–        Alte metastaze mai puţin întâlnite: ovariene, oculare, metastaze la nivelul tegumentului, etc.

 

Cancerul mamar la bărbaţi.

Spuneam mai sus că structura mamară la bărbaţi diferă  puţin faţă de cea de la femei, iar această deosebire apare la pubertate când sub influenţa hormonilor feminini (estrogeni) lobii, lobulii şi ductele mamare se dezvoltă, ca şi ţesutul mamar, pe când la bărbaţi ţesutul mamar se dezvoltă doar puţin (exceptând cazurile de ginecomastie, predispoziţia de creştere a sânului) păstrând doar puţini lobi şi ducte, slab dezvoltate, aflate sub mamelon şi areolă. Prin urmare, deşi neglijat, cancerul de sân poate afecta şi bărbaţii şi dacă la femei pronosticul este pozitiv într-un stadiu incipient, la bărbaţi procentul cu pronostic pozitiv scade chiar şi în faze incipiente. Cu toate acestea vârsta medie de apariţie a maladiei este de 60 de ani, iar acest lucru se datorează în parte reducerii, odată cu înaintarea în vârstă, nivelului de hormoni androgeni, responsabili cu anularea tendinţei de dezvoltare a ductelor.

  1.  

Apariţia unui nodul nedureros, însoţit sau nu de secreţie mamelonară, eroziune sau ulceraţie este de cele mai multe ori simptomul care determină controlul medical. Formaţiunea poate fi dură, nedureroasă la palpare, situându-se de obicei sub mamelon sau areolă.

În ce priveşte stadializarea este aceeaşi ca şi în cazul femeilor. De asemenea şi diseminarea.

 

[1] O celulă normală creşte îşi dublează cromozomii şi apoi se divide rezultând astfel două celule identice.

[2] Histologie= ramură a biologiei care se ocupă cu studiul dezvoltării structurii şi al funcţiilor ţesuturilor organice.

[3] Duct= canal, tub

[4] Phyllodes înseamnă în limba greacă, în formă de frunză

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aritmiile cardiace

Aritmiile cardiace (tulburarile de ritm) reprezintă modificari ale ritmului cardiac fie sub aspectul frecvenței, fie al regularității, fie sub ambele forme. Un ritm cardiac accelerat,

Read More »

Angina pectorala

Angina este o durere in piept determinata de reducerea fluxului sanguin (si implicit, a aportului de oxigen) catre muschii inimii. Angina nu este ea o

Read More »
Suplimente naturiste, suplimente alimentare